Undeva intr-un taram foarte indepartat traia un imparat numit Azolt. Acest imparat nu era ca toti Imparatii. El era cel mai diferit dintre toti. Era un imparat trecut prin greutatile vietii, care numai avea nici o speranta, numai avea iubire, nici macar credinta.Era la varsta la care incepea ca viata lui sa piarda chiar si ultima picatura de culoare care o vedea…fiul lui, viitorul Imparat.
In vremea in care Azlot era un om cu speranta, iubire si credinta a gasit dragostea. Numele ei era Margaret si era cea mai frumoasa dintre printese. Avea prul balai si ochii verzi ca smaraldul. Corpul ei era perfect, dar inima ei era si mai perfecta. Era blanda, iubitoare, dreapta, grijulie si indemanatica. Avea frica de Imparatul Suprem la fel ca si Azlot. S-au indragostit si asa s-au si casatorit. Au avut o nunta grandioasa care a tinut 7 nopti si 7 zile.
La varsta de 22 de ani , la un an dupa nunta Margaret a aflat ca este insarcinata. Urma sa dea nastere descendentului la tron.Urma sa nasca un print. Cel mai frumos print din tot tinutul.Apoi, dupa 9 luni s-a nascut printul. Avea parul blond si stralucitor ca al mamei lui, ochii negrii ca ai tatalui sau si pometii rosii ca focul. Zambetul lui imbuna chiar si cea mai trista persoana din tot taramul. Nu exista faptura in acea tara care sa nu il iubeasca pe micul print. Numele lui era Sun.
Pe zi ce trecea printul crestea tot mai mult ,devenea mult mai atragator, calitatile ii ieseau la iveala, iar dragostea ce io purtau ceialalti crestea tot mai mult. In ziua in care printul implinea 17 ani acesta a decis sa ii rasplateasca pe toti cetatenii regatului, invitandu-I la celebrarea zilei onomastice, ce avea loc in acea seara. Aveau sa petreaca pana in zori. Inainte de gradioasa pertrecere a dorit ca totul sa fie gata pana avea sa se intoarca de la plimbarea ce avea sa o faca. A coborat scarile grabit pana in grajduri , a pus saua pe calul sau credincios si a incalecat in mare graba. Nimeni nu stia unde pleaca sau de ce este atat de grabit.
Calul gonea cu o viteza uimitoare, deoarece dorea cu desavarsire sa indeplineasca dorinta mareata a printului Sun. De la varsta de 3 ani printul nu avea decat o singura dorinta: sa il intalneasca pe Imparatul Suprem. In ziua in care printul a implinit varsta de 3 ani, imparateasa i-a povestit ca tot tinuntul pe care tatal sau, imparatul il stapanea ii apartinea Imparatului Suprem. El era cel mai puternic Imparat intalnit vreodata. Era Atotputernic si Atotintelept. Era un Imparat perfect, nimeni nu era ca el. Toata lumea il iubea.Avea dragoste din belsug pentru toti oamenii din lume. Deasemenea se zvonea ca Imparatul Suprem era Creatorul tuturor fiintelor vii , a fiecarui lucru pe care il poate zarii un om in jurul lui.Dupa cele auzite printul Sun avea acea dorinta, inflacarata inauntrul sau, de al intalni pe Imparatul Suprem. Sun s-a aplecat cu blandete la urechea calului sau si i`a soptit incet:
- Calul meu credincios, cu coama de aur, alearga cu putere, cu viteza luminii, nimeni sa nu ne ajunga niciodata! Alearga cu putere, sa ajungem cat mai repede la Imparatul Suprem!
- Da stapane, dorinta ta e lege pentru mine printul meu.
Atunci calul incepu sa galopeze cu o viteza nemaipomenit de uriasa.
Deodata calul s-a oprit. Sun era foarte ingrijorat pentru ca nu stia ce se intamplase:
- Calul meu cel credincios de ce ne-am oprit din drum?
- Printul meu, stapanul meu Imparatul Suprem mi-a soptit sa ne oprim.
- Imparatul Suprem?!
- Da, stapane, Imparatul Suprem.
- Ce ti-a soptit, calul meu credincios?
- Acest lucru este taina pentru tine , printul meu. Fie-mi cu iertare, sti ca eu toate dorintele iti implinesc, dar Imparatului Suprem i-am fagaduit ca acest lucru va fi secret.
Printul nu a mai apucat sa raspunda, caci langa el a aparut dintr-o data o cabana din lemn de stejar. Impodobita cu mii si mii de licaritoare. Pe o placuta era scris: ‘’Impratatul Suprem va venii’’. Apoi , ca prin surprindere Sun a zarit un om. Dar un om diferit de ceilalti. El era imbracat in haine albe stralucitoare. cu parul mai balai decat printul si cu ochii albastrii ca cerul senin. Acesta s-a indrepptat spre print si l-a ajutat sa coboare de pe cal.
- Bine ai venit , print Sun!
- Bine te-am gasit! Care iti este numele?
- Numele meu este Adevar! Cum ai calatorit?
- Foarte bine…domnule Adevar.
- Doresti sa iei loc cu mine la masa in acesta cabana? Acolo iti voi explica totul.
- Desigur, mi-ar face placere.
Au intrat in cabana. Acolo printul a vazut o masa foarte mre cu bucate demne de un print adevarat. In timp ce se imbunau din bucatele regale, printul se uita cu mare curiozitate si minunatie la Adevar. Avesta observa acest lucru si isi putea dea seama ca Sun era un om dorinc sa afle advarul si motivul pentru care se afla acolo.
- Acum cred , cu bagare de seama ca doresti s afli motivul pentru care esti aici.
- Da, doresc sa aflu acest lucru!
- Te afli aici din dorinta minunatului nostrum imparat, Imparatul Suprem. El ti-a auzit gandurile, iar vestea ca doresti s ail cunosti l-a imbunat foarte tare, dar Imparatul nu doreste oamenii necinstiti si falsi, care nu au credinta in el. De aceea pentru a ajunge la curtea Lui va trebui sa fii supus la anumite obstacole. Ca sa poti ajunge la Imparat va trebui sa te dovedesti a fi un om care pretuieste adevarul, iubirea, credinta, darnicia.
- Dar de ce mai trebuie sa dovedesc aceste lucuri cand eu stiu ca eu sunt un om care pretuieste toate aceste lucrui?
- In aceste teste vei afla ca nu etsi pea tat de perfect pe cat te crezi! Daca cu adevarat iti doresti acest lucru va trebui sa faci acesta decizie acum. Drumul este lung, dar tot acest effort merita.
- Dar daca voi allege sa merg mai departe, cum ramane cu petrecerea de astazi, parintii mei, toti curtenii?
- Nu iti fie cu ingrijorare, print Sun! Toate aceste lucrui for fi aranjate de indata…bineinteles daca vei lua decizia corecta in acesta privinta.
Fara sa mai stea pe ganduri, printul Sun a spus un DA! Raspicat si se dovedea a fi mai mult de pregatit de caltorie. Sentimentul printului era maret. In fiinta sa dorinta de al intalni pe Imparat era uriasa.
Se ridica de la masa si ii multumi politicos domnului Adevar. Adevar ii inmana printului un papirus pe care era sigiliul Imparatului Suprem. Adevar ii spuse sa nu il deschida decat atunci cand va ajunge la locul numit ‘’Cascada Adevarului’’. Sun incaleca pe sa, iar calu incepu sa goneasca din nou cu viteza gandului. Tecusera prin o multime de paduri intunecate, vai adanci, si peste lanturi mutoase foarte intinse, dar calul printului nu se opera decat la comanda Imparatului Suprem. Iata ca dupa un drum lung si anevoios, calul se opri intr-o poaiana luminata de cerul plin de stele argintii, ce sclipiau cu o putere foarte mare. Printul cobori, si isi alcatui un culcus in care innoptase in acea noapte. Zorii zilei se ivisera cu repezciune, dar putereile printului revenisera. Era inca ingrijorat penru parintii lui si pentru seara din urma, dar se baza pe cuvantul Adevarului. Dimineata cand se uita in jurul lui observa in fata lui o cascada foarte imunatoare, cu apa limpede si cristalina precum stralucirea diamantelor. Pe un copac din aprpiere era sculptat cuvintele ‘’Cascada Adevarului’’. Cand vazu acest lucru printul se repezi asupra papirusului , deschizandu-l. Inauntrul lui era scris:
‘Catre printul Sun,
Acest papirus este scris chiar de catre mana Imparatului Suprem. Este pentru tine! Va fi ghidul tau in aceasta calatorie! Daca il citesti inseamna ca ai juns la ‘’Cascada Adevarului’’. Aici vei avea pregatit un test. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa treci prin cascada. Acolo voi gasi 2 bifurcatii. Tu trebuie sa gasesti adevarul! Care va fi drumul bun, doar tu vei decide! Mult success!
NU CITI MAI DEPARTE! VEI FI LASAT SA CITESTI DOAR CAND VEI AJUNGE LA ‘LOCUL IUBIRII’!!! ‘
Ce iubesc eu cel mai mult la mine? Fiind o adolescenta e uneori foarte greu sa fiu pozitiva. Dar am descoperit ca noi suntem o creatie perfecta. Dumnezeu nu a gresit cand ne`a creat . ‘Daca Dumnezeu ar fi dorit sa fiu altfel, m`ar fi creat asa” spune Johann von Goethe.Asta cred si eu, iar acum revenind de unde am pornit imi iubesc ochii. Prin ochi poti sa vezi minunile din jurul tau. Poti sa vezi natura inconjuratoare…cerul fara limite… oamenii-fapturi grabite sau harnice…. Deasemena poti sa vezi razboaie..lupte care par fara de sfarsit…certuri…oamenii ingrijorati…poti vedea cum afecteaza saracia sau cum bolile dispar si apar. Dar peste toate astea poti vedea Dragostea Lui …Creatia Lui perfecta in natura , in persoanele apropiate sau chiar in calitatile lor. Ochii mei sunt pretiosi ! si ai tai deasemenea. Opreste`te 5 minute, uita`te pe fereastra si priveste in sus…VEZI?:-) Daca da…atunci SIMTE!
